Ghidul căilor respiratorii pentru mască laringiană: sfaturi pentru introducere, mărime și siguranță

The Mască laringiană a căilor respiratorii (LMA) este un dispozitiv supraglotic al căilor respiratorii care a revoluționat anestezia și gestionarea de urgență a căilor respiratorii, oferind o alternativă mai puțin invazivă la intubarea endotraheală. Dimensiunea corectă și menținerea presiunii manșetei sub 60 cm H2O sunt cei mai critici doi factori în prevenirea complicațiilor cum ar fi durerea în gât, leziunile nervoase și ventilația inadecvată. Acest articol oferă un ghid practic, bazat pe dovezi, pentru selectarea, inserarea și gestionarea în siguranță a unui LMA în medii clinice.

Selectarea dimensiunii LMA corecte

Dimensiunea corectă este esențială pentru a obține o etanșare eficientă și pentru a minimiza trauma. Un LMA care este prea mic se poate scurge sub ventilație cu presiune pozitivă, în timp ce unul prea mare poate provoca traumatisme faringiene sau disfagie postoperatorie. Selecția se bazează în primul rând pe greutatea pacientului, dar variațiile anatomice trebuie întotdeauna luate în considerare.

Sfat clinic: Dacă un pacient cade la limita a două mărimi, este în general mai sigur să alegeți dimensiunea mai mare pentru o etanșare mai bună, cu condiția să poată fi introdus fără forță excesivă.

Tehnica de inserare pas cu pas

Amplasarea cu succes a căilor respiratorii laringiene necesită o adâncime adecvată de anestezie sau sedare pentru a suprima reflexele laringiene. Metoda clasică de inserare implică o mișcare de rotație pentru a naviga dispozitivul în jurul limbii și în hipofaringe.

Pregătire și lubrifiere

Dezumflați manșeta complet pentru a asigura un profil neted. Aplicați un lubrifiant solubil în apă pe partea din spate a manșetei (departe de barele de deschidere) pentru a facilita trecerea. Evitați lubrifierea excesivă, care poate face ca dispozitivul să alunece sau să obstrucționeze vederea.

Manevra de inserare

• Poziția capului: Așezați pacientul în „poziția de adulmecare” cu gâtul flectat și capul întins.
• Prindere: Țineți LMA ca pe un stilou, cu degetul arătător la joncțiunea tubului și a măștii.
• Inserare: Apăsați vârful măștii pe palatul dur și glisați-l de-a lungul palatului în faringe. Folosiți o mișcare ușoară de rotație dacă este întâlnită rezistența.
• Plasament final: Avansați până când se simte o rezistență clară, indicând vârful așezat în sfincterul esofagian superior.

Managementul manșetei și siguranța ventilației

Odată introdusă, manșeta trebuie umflată pentru a crea o etanșare. Cu toate acestea, suprainflația este o eroare frecventă care duce la complicații. Presiunea intracuff nu trebuie să depășească niciodată 60 cm H2O , deoarece presiuni mai mari pot comprima nervii lingual, hipoglos și laringian recurenți, provocând potențial paralizie nervoasă temporară sau permanentă.

Monitorizarea presiunii de scurgere

După umflare, efectuați un test de scurgere prin furnizarea de ventilație cu presiune pozitivă. O ușoară scurgere la presiunea inspiratorie de vârf este acceptabilă și adesea de dorit pentru a preveni insuflația gastrică. Dacă scurgerea este excesivă, repoziționați capul sau reglați volumul manșetei. Dacă ventilația rămâne dificilă, nu încercați în mod repetat să utilizați LMA; se trece la intubarea endotraheală.

Contraindicații și factori de risc

În timp ce masca laringiană este versatilă, nu protejează căile respiratorii de aspirație la fel de eficient ca un tub endotraheal. Prin urmare, selecția pacientului este crucială.

• Stomac plin: Pacienții care nu au ținut post sau prezintă un risc ridicat de aspirație (de exemplu, sarcină, obstrucție intestinală) nu trebuie, în general, să primească un LMA.
• Conformitate pulmonară scăzută: Pacienții care necesită presiuni mari de ventilație (>20-25 cm H2O) pot prezenta scurgeri semnificative și insuflație gastrică.
• Patologia căilor respiratorii: Anomaliile faringiene cunoscute, tumorile sau infecțiile pot face inserția dificilă sau periculoasă.
• Chirurgie prelungită: Pentru procedurile care durează câteva ore, se preferă adesea un tub endotraheal pentru a reduce riscul de ischemie a mucoasei.

Concluzie

Laringian Mask Airway este un instrument vital în managementul modern al căilor respiratorii, oferind un echilibru între ușurința în utilizare și siguranța pacientului. Succesul depinde de atenția meticuloasă acordată mărimii, tehnica blândă de inserare și controlul strict al presiunii manșetei. Respectând aceste linii directoare, clinicienii pot minimiza complicațiile și pot asigura o ventilație eficientă pentru pacienții care urmează proceduri de durată scurtă până la moderată. Aveți întotdeauna un plan de rezervă pentru căile respiratorii dificile, inclusiv echipament pentru intubarea endotraheală imediată.