A în CAB înseamnă căile respiratorii: Secvența CPR și dispozitivele căilor respiratorii explicate

Răspunsul direct: A înseamnă căi aeriene

În secvența CAB utilizată pentru CPR, A reprezintă căile respiratorii. Secvența completă rulează Circulație, Căi respiratorii, Respirație — mai întâi compresiile toracice, apoi deschiderea căilor respiratorii, apoi respirațiile de salvare. Aceasta a înlocuit ordinea ABC mai veche (Airway, Breathing, Circulation), care punea managementul căilor respiratorii înaintea compresiilor.

Schimbarea contează pentru că schimbă ceea ce face primul salvator când cineva se prăbușește. Sub CAB, compresiile încep imediat pentru a pune sângele în mișcare. Numai după 30 de compresii, salvatorul face o pauză pentru a deschide căile respiratorii și a elibera două respirații, urmând un raport de 30:2 pentru un singur salvator.

De ce CAB a înlocuit ABC: Ordinul contează de fapt

Asociația Americană a Inimii și-a schimbat secvența CPR de la ABC la CAB în 2010, iar raționamentul s-a redus la sincronizare. Conform vechiului model ABC, salvatorii pierdeau adesea secunde prețioase încercând să deschidă căile respiratorii și să respire înainte de a începe compresiile - iar în stopul cardiac, fluxul de sânge către creier și inimă este cea mai urgentă prioritate. Orientările AHA notează că majoritatea stopurilor cardiace apar la adulți, unde compresiile toracice sunt intervenția cea mai critică pentru supraviețuire. , și că întârzierile concentrate pe căile respiratorii i-au descurajat pe trecători să acționeze deloc.

Începerea cu compresiile nu înseamnă că gestionarea căilor respiratorii este opțională, ci doar trece la secunda în linie. Întârzierea cu aproximativ 20 de secunde, timpul necesar pentru a finaliza primul set de compresii, s-a dovedit a conta mult mai puțin decât a face circulația sângelui fără ezitare.

Deschiderea căilor respiratorii: de la tehnica mâinilor goale la dispozitive auxiliare

Odată ce compresiile sunt în curs, deschiderea căilor respiratorii este un pas rapid, fizic. Metoda standard este manevra de înclinare a capului și ridicare a bărbiei: înclinați ușor capul înapoi în timp ce ridicați bărbia înainte, ceea ce trage limba departe de spatele gâtului și eliberează calea pentru aer. Dacă se suspectează o leziune a coloanei vertebrale, salvatorii folosesc în schimb manevra de împingere a maxilarului, care evită mișcarea gâtului.

Aceste tehnici cu mâinile goale funcționează pentru majoritatea situațiilor de urgență, dar nu țin căile respiratorii deschise la infinit - un salvator trebuie să mențină poziția în fiecare ciclu de compresii și respirații. În mediile clinice în care pacientul are nevoie de sprijin pentru căile respiratorii pe o perioadă mai lungă, o cale respiratorie moale, de unică folosință, folosită pentru a menține permeabilitatea la pacienții cu respirație spontană preia acel loc de muncă fără a necesita o poziționare manuală continuă.

Când manevrele de bază ale căilor respiratorii nu sunt suficiente

Bistander CPR se bazează pe tehnici manuale ale căilor respiratorii, deoarece acestea nu necesită echipament și pot fi efectuate de oricine. Dar în spitale, ambulanțe și săli de operație, managementul căilor respiratorii trebuie adesea să meargă mai departe decât să încline capul înapoi.

• Pacienții sub anestezie generală au nevoie de o cale respiratorie securizată pe durata unei proceduri, care este locul unde gama noastră de măști laringiene pentru căile respiratorii utilizate în anestezie și îngrijiri de urgență vine în — un dispozitiv supraglotic care se află deasupra corzilor vocale fără a necesita intubare completă.
• Cazurile care necesită o căi aeriene complet securizate, izolate - intervenții chirurgicale, traumatisme severe sau ventilație prelungită - necesită tuburi endotraheale utilizate atunci când este necesară o cale respiratorie sigură și definitivă , plasat direct în trahee.
• Pacienții cu deschidere limitată a gurii sau trismus, care nu pot tolera căile respiratorii orale, sunt mai bine serviți de o opțiune nazofaringiană.

Alegerea dintre acestea depinde de cât timp are nevoie de sprijin căile respiratorii, cât de invazivă poate fi intervenția și dacă pacientul respiră spontan sau are nevoie de control ventilator complet.

Dispozitive de management al căilor respiratorii utilizate în setările clinice și de urgență

Dispozitivele pentru căile respiratorii nu funcționează izolat – utilizarea adecvată include monitorizarea, nu doar inserarea. Supraumflarea sau umflarea insuficientă a unui dispozitiv pentru căile respiratorii cu manșetă poate provoca leziuni ale țesuturilor sau o scurgere de aer, motiv pentru care un sistem de monitorizare a presiunii manșetei care ajută la prevenirea umflarii insuficiente sau excesive în timpul gestionării căilor respiratorii a devenit echipament standard alături de măștile laringiene și tuburile endotraheale în multe unități.

Pentru echipele care evaluează în mod specific opțiunile căilor respiratorii ale măștii laringiene, dimensionarea și tehnica de inserare afectează atât succesul primei încercări, cât și confortul pacientului. ghidul nostru detaliat despre introducerea și dimensionarea căilor respiratorii a măștii laringiene acoperă deciziile practice care vin după ce dispozitivul în sine a fost ales.