Primul pas în utilizarea căilor respiratorii orofaringiene: protocol esențial de inserție pentru clinicieni

Un pacient în stop respirator stă întins pe targă. Ventilația pungă-mască produce un sunet de gâlgâit la fiecare strângere, iar pieptul abia se ridică. Cineva vă înmânează o cale respiratorie orofaringiană (OPA). Primul pas în utilizarea sa nu este măsurarea și nu poziționarea capului. Este curățarea căilor respiratorii: îndepărtarea sângelui, vărsăturilor, secrețiilor și a materialelor străine din gură și faringe înainte de introducerea dispozitivului. Omiterea acestui pas poate împinge resturile mai adânc în laringe și poate transforma o urgență gestionabilă într-un eveniment de aspirație catastrofal.

Ce este o cale respiratorie orofaringiană și de ce funcționează

O cale respiratorie orofaringiană este un adjuvant curbat, rigid sau semirigid care separă limba de peretele faringian posterior. Acesta creează un canal patentat pentru ca aerul să treacă în laringe la un pacient inconștient al cărui țesut moale s-ar prăbuși altfel și ar bloca ventilația. Dispozitivul are trei segmente recunoscute: o flanșă plată care se sprijină pe buze sau pe dinți, un bloc de mușcătură curbat și un vârf distal care se află chiar deasupra epiglotei atunci când este plasat corect.

OPA-urile sunt indicate în următoarele scenarii:

• Pacienți inconștienți care primesc ventilație cu sac-mască
• Pacienți cu apnee în curs de pregătire pentru intubație endotraheală
• Pacienți postictali cu un reflex de gag diminuat
• Pacienți care nu răspund, care au nevoie de suport ventilator în timp ce glota este deschisă

Cuvântul care guvernează este „inconștient”. Un pacient suficient de receptiv pentru a rezista dispozitivului va răni, iar căderea duce la vărsături și aspirație. Această evaluare aparține verificării prealabile procedurii înainte chiar de preluarea OPA.

De ce eliberarea căilor respiratorii trebuie să preceadă inserarea

Prima acțiune fizică în utilizarea OPA este de a verifica dacă cavitatea bucală și faringele sunt lipsite de material care poate fi deplasat. Sângele, vărsăturile, saliva, dinții slăbiți și protezele dentare sunt cele mai frecvente pericole. Fiecare se comportă diferit atunci când OPA avansează:

• Vărsăturile și sângele poartă acid gastric și bacterii care declanșează bronhospasm și pneumonită chimică în momentul în care ajung în trahee.
• Dinții și protezele dentare slăbite devin o obstrucție imediată a căilor respiratorii a corpului străin dacă sunt împinse înapoi de vârful dispozitivului.
• Secrețiile groase acoperă canalul interior al OPA și reduc volumul de ventilație furnizat plămânilor.

Tehnica corectă este de a aspira gura și faringele sub vedere directă folosind un vârf de aspirație amigdalian rigid, apoi inspectați faringele înainte de a pune OPA. În setările de teren fără aspirație, rotiți pacientul în poziția laterală, curățați gura cu un deget înmănușat și lăsați gravitația să se scurgă ceea ce vederea directă nu poate dezvălui. Numai când câmpul este liber, introducerea devine sigură.

Dimensiunea versus clearance-ul: înțelegerea celor două răspunsuri

Examenele scrise formulează adesea întrebarea ca „primul pas în utilizarea căilor respiratorii orofaringiene este măsurarea dimensiunii adecvate”. Alte surse răspund „înlătură orice obstrucție din gură și faringe”. Aceste răspunsuri nu sunt contradictorii. Calibrarea apartine pregatirii; degajarea aparține momentului introducerii. În fluxul de lucru clinic, ambele sunt obligatorii, dar ocupă puncte diferite în secvență:

1. Selectați dimensiunea corectă înainte de a atinge pacientul.
2. Curățați gura și faringele chiar înainte de introducere.

Măsurarea este mai devreme în timp, în timp ce curățarea este primul pas în actul fizic de plasare a dispozitivului. Un clinician care înțelege distincția va răspunde corect la întrebarea de la examen și, mai important, va introduce căile respiratorii în siguranță.

Referință de dimensionare pentru grupuri obișnuite de pacienți

Măsurătoarea standard de referință merge de la colțul gurii până la unghiul mandibulei. Comparați distanța respectivă cu dimensiunile disponibile:

O OPA de dimensiuni corecte se sprijină cu flanșa de buze și vârful distal chiar deasupra epiglotei. O dimensiune prea mică nu va reuși să ridice limba de peretele faringian. O dimensiune prea mare va comprima epiglota și poate agrava obstrucția.

Inserarea pas cu pas după degajarea căilor respiratorii

Cu căile respiratorii eliberate și dimensiunea confirmată, secvența continuă:

1. Poziționați pacientul. Fără suspiciune de leziune a coloanei cervicale, plasați capul în poziția de adulmecare prin flexarea coloanei cervicale inferioare și extinderea articulației atlanto-occipitale. Dacă este posibilă o leziune a coloanei vertebrale, mențineți poziția neutră a colului uterin și utilizați o ridicare a bărbiei și o apăsare a maxilarului.
2. Deschideți gura folosind tehnica degetelor încrucișate: puneți degetul mare pe dinții inferiori, degetul arătător pe dinții superiori și separați maxilarele.
3. La adulți, introduceți OPA cu vârful curbat îndreptat spre palatul dur. Avansați ușor până când se simte rezistență în partea din spate a limbii, apoi rotiți dispozitivul la 180 de grade, astfel încât vârful să alunece în spatele limbii în faringe.
4. La copii și sugari, utilizați un depresor de limbă pentru a apăsa limba în jos și pentru a avansa OPA direct, fără rotație. Rotirea dispozitivului la un copil riscă rănirea palatului moale.
5. Avansați până când flanșa se așează pe buze sau dinți. Nu forțați niciodată dispozitivul să treacă de rezistență.
6. Verificați rezultatul: căutați ridicarea pieptului, ascultați zgomotele respiratorii peste ambii plămâni și confirmați absența gârâitului gastric în timpul ventilației cu pungă-mască.

Contraindicații și erori care provoacă prejudicii

Cea mai importantă contraindicație pentru utilizarea OPA este reflexul de gag intact. Un pacient receptiv va avea voma, va vomita și poate avea laringospasm în timpul plasării. Alte contraindicații de știut sunt:

• Obstrucție activă a corpului străin, care necesită îndepărtarea obiectului mai degrabă decât deplasarea țesutului din jurul acestuia
• Traumă orală severă care împiedică vizualizarea sau inserarea în siguranță
• Dinți slăbiți, rupti sau avulși care pot fi dislocați
• Trismus, incapacitatea de a deschide suficient gura pentru a intra în siguranță

Erorile care cauzează cel mai mult rău pacientului sunt simplu de enumerat:

• Alegerea unui OPA prea mic, care împinge limba înapoi în loc să o ridice
• Alegerea unui OPA prea mare, care comprimă epiglota și obstrucționează laringele
• Rotirea dispozitivului înainte ca acesta să treacă de palatul dur, provocând leziuni palatine
• Nereverificarea plasării după ce pacientul este transferat sau repoziționat

OPA versus căile respiratorii nazofaringiene

Când OPA este contraindicată, dar suportul căilor respiratorii este încă necesar, căile respiratorii nazofaringiene (NPA) este alternativa de alegere. Un NPA intră prin nas și urmărește pasajul nazal în faringe fără a atinge limba. Din acest motiv, este tolerat de pacienții cu reflex parțial de gag și este de preferat atunci când gura este obstrucționată, trismusul este prezent sau traumatismele bucale împiedică o OPA.

Primul pas în inserarea NPA este, de asemenea, o decizie de eliminare: selectați o nară patentată și lubrifiați căile respiratorii cu un gel solubil în apă înainte de orice avansare. NPA nu trebuie niciodată forțat, deoarece mucoasa nazală este friabilă, iar sângerarea crește riscul de aspirație.

Căile respiratorii nazofaringiene de unică folosință pentru managementul căilor respiratorii Acest NPA de unică folosință ajută la menținerea permeabilității căilor respiratorii la pacienții care respiră spontan, mai ales atunci când trismusul sau deschiderea limitată a gurii împiedică utilizarea căilor respiratorii orofaringiene. Disponibil în mai multe dimensiuni pentru adulți, copii și sugari. Vizualizare produs →

Construirea unei rutine OPA sigure

Managementul căilor respiratorii este o secvență, iar secvența protejează pacientul. Primul pas în utilizarea căilor respiratorii orofaringiene este curățarea gurii și a faringelui de obstrucție. Al doilea este de a confirma dimensiunea corectă. Al treilea este poziționarea pacientului, introducerea în mod deliberat și verificarea. Fiecare pas există cu un motiv și niciunul nu poate fi sărit în siguranță.

Echipele de urgență care antrenează acest ordin văd mai puține evenimente de aspirație și mai puține încercări eșuate de căi respiratorii. Pentru o imagine mai completă a modului în care sunt dimensionate și amplasate alte dispozitive supraglotice, citiți ghidul nostru de dimensionare și siguranță a măștii laringiene. Spitalele și centrele de formare care evaluează adjuvanti de unică folosință pentru căile respiratorii pentru cărucioarele lor de urgență ne pot contacta pentru documentație tehnică și asistență pentru achiziții.